Blog

Capitolul 1

Introducere – de ce sănătatea cardiovasculară a femeilor după 40 de ani cere atenție specială, ce schimbări hormonale intervin și cum pot „masca” tabloul clinic simptomele atipice?

După vârsta de 40 de ani, majoritatea femeilor intră treptat în tranziția către menopauză, perioadă în care modificările endocrine, în special scăderea progresivă a nivelurilor de estrogeni și schimbarea dinamicii hormonale se corelează cu o accelerare a riscului cardiometabolic, cu remodelări vasculare și cu schimbări ale profilului lipidic și ale tensiunii arteriale, astfel încât curba de risc pentru boală cardiovasculară începe să urce vizibil, chiar dacă multe dintre obiceiurile de viață par neschimbate, această dinamică este consemnată în declarația științifică a American Heart Association privind tranziția la menopauză și riscul cardiovascular, care subliniază creșterea riscului după menopauză și particularitățile de prevenție proactivă orientată pe fenotipul de risc al femeii de vârstă mijlocie.

În paralel, datele de sănătate publică arată că bolile cardiovasculare reprezintă în continuare principala cauză de mortalitate la nivel global, cu o povară substanțială în rândul femeilor, ceea ce justifică un accent mai ferm pe evaluarea sistematică a riscului, pe controlul factorilor modificabili și pe recunoașterea timpurie a unor prezentări clinice care pot să nu urmeze tiparele „clasice”; Organizația Mondială a Sănătății estimează pentru anul 2022 aproximativ 19,8 milioane de decese prin boli cardiovasculare, adică circa o treime din totalul deceselor, cifre care, deși agregate pentru ambele sexe, susțin argumentul pentru intensificarea măsurilor de prevenție în grupurile demografice care intră în decada a cincea de viață.

Ghidurile europene de prevenție cardiovasculară (ESC 2021) și documentele de consens dedicate sănătății cardiovasculare la femei recomandă încadrarea riscului pe baza factorilor tradiționali (tensiune arterială, dislipidemie, diabet, fumat, obezitate), dar atrag atenția, cu putere de orientare clinică, asupra „potențiatorilor” de risc specific feminini sau sex-predominanți, precum menopauza prematură, complicațiile sarcinii (preeclampsie, diabet gestațional, restricție de creștere fetală, naștere prematură) ori sindromul ovarelor polichistice, elemente care trebuie depistate activ în anamneză și care pot muta acul balanței în decizia de intensificare a prevenției primare la femeia aparent cu risc intermediar.

În ceea ce privește hipertensiunea, una dintre cele mai frecvente „complicații” metabolice ale tranziției la menopauză, actualizarea ESH 2023 consolidează țintele terapeutice și abordează managementul individualizat, iar, pentru segmentul de vârstă 40–55, subliniază importanța monitorizării corecte a tensiunii, inclusiv prin metode ambulatorii (ex. monitorizare Holter TA) acolo unde există suspiciune de hipertensiune „de halat” sau „mascată”, integrarea acestor recomandări în traseul clinic al femeii active, cu program încărcat și stres ocupațional, are valoare practică directă, deoarece permite depistarea precoce a unei hipertensiuni incipiente care altfel ar trece neobservată la vizitele ocazionale.

Un aspect esențial, cu impact asupra comportamentului de prezentare la medic și asupra triajului, îl reprezintă particularitățile de simptomatologie: femeile pot descrie, în context ischemic, pe lângă durerea toracică, dispnee disproporționată la eforturi mici, fatigabilitate neobișnuită, greață, vertij sau disconfort în mandibulă, spate sau epigastru, iar aceste manifestări pot întârzia solicitarea de ajutor sau pot conduce la subinvestigare; ghidul multisocietate ACC/AHA pentru durerea toracică (2021) semnalează explicit frecvența simptomelor asociate la femei și impune o abordare diagnostică sistematică, stratificată pe risc, evitând minimalizarea prezentărilor „atipice”.

În consecință, obiectivul acestui articol constă în clarificarea relației dintre schimbările hormonale ale vârstei de peste 40 de ani și profilul de risc cardiovascular al femeii, în definirea cadrului clinic pentru recunoașterea simptomelor „altfel decât te aștepți”, dar compatibile cu patologie cardiacă, și în conturarea situațiilor în care este indicată prezentarea la cardiolog, fie pentru evaluare preventivă structurată, fie pentru investigație diagnostică țintită, urmând direcțiile majore din ghidurili. De asemenea, articolul va propune un traseu coerent de investigații (de la ECG și ecocardiografie la monitorizare ambulatorie a tensiunii și, când este cazul, teste funcționale).

Capitolul 2 – Semne clinice și factori de risc la femeia de peste 40 de ani: de la fenotipul cardiometabolic la potențiatorii de risc specific feminini

2.1. Fenotipul cardiometabolic în perimenopauză și postmenopauză timpurie

După 40 de ani, tranziția către menopauză aduce o modificare treptată a profilului lipidic (creșteri ale colesterolului total, LDL-colesterolului și trigliceridelor, alături de schimbări adverse ale HDL-colesterolului și, frecvent, ale Lp(a)), concomitent cu o tendință la creștere a tensiunii arteriale și a masei adipoase viscerale. Toate acestea configurează un fenotip cardiometabolic cu risc ascendent chiar în absența altor schimbări comportamentale, fapt documentat în analiza narativă actualizată a metabolismului lipidic la femei și în meta-analizele dedicate acestei etape de viață.

Acest derapaj metabolic se suprapune peste mecanisme dependente de scăderea estrogenilor și de remodelarea vasculară specifică tranziției la menopauză, motiv pentru care organizațiile profesionale recomandă poziționarea perioadei 40-55 de ani ca „fereastră” pragmatică pentru prevenție primară mai intensă și pentru recalibrarea țintelor pe factorii de risc clasici.

2.2. „Potențiatorii” de risc specific feminini: ce trebuie căutat activ în anamneză?

În evaluarea unei femei de peste 40 de ani, istoricul reproductiv și endocrin oferă informații cu valoare de reîncadrare a riscului, iar ghidurile/consensurile europene și americane insistă pe documentarea sistematică a: menopauzei premature sau insuficienței ovariene primare, complicațiilor de sarcină (preeclampsie, hipertensiune gestațională, diabet gestațional, restricție de creștere fetală, naștere prematură) și a sindromului ovarelor polichistice; aceste condiții se asociază cu risc cardiovascular ulterior mai mare decât ar sugera scorurile tradiționale, justificând intensificarea prevenției și urmărirea țintită.

2.3. Tensiunea arterială: de la creșterea „discretă” la hipertensiunea diagnosticată corect

Incidența hipertensiunii crește la femei după menopauză, motiv pentru care monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (ABPM/Holter TA) și automăsurarea la domiciliu completează măsurarea în cabinet și scad riscul de sub- sau supradiagnostic. Recomandările ESH 2023 pun accent pe tehnica corectă a măsurării TA, pe utilizarea ABPM(Holter TA) când se suspectează variabilitate sau discordantă clinico-domiciliara.

2.4. Semne clinice și prezentări „atipice” care pot întârzia diagnosticul

La femei, tabloul ischemic sau de sindrom coronarian acut poate include, pe lângă durerea toracică, dispnee disproporționată la eforturi mici, fatigabilitate neobișnuită, greață, vertij, durere/disconfort în mandibulă, spate sau epigastru; ghidul multisocietate pentru evaluarea durerii toracice recomandă o abordare stratificată pe risc, evitând etichetele „tipic/atipic” și încurajând recunoașterea acestor simptome asociate, care apar mai frecvent la femei și pot conduce la subinvestigare dacă sunt minimalizate.

2.5. Integrarea factorilor de risc tradiționali cu particularitățile vârstei mijlocii

Fumatul, dislipidemia, diabetul zaharat, obezitatea centrală și sedentarismul rămân determinanți majori ai riscului, iar ghidurile ESC 2021 de prevenție recomandă cuantificarea riscului pe baza acestor factori, urmată de intervenții țintite pe stil de viață și, când este cazul, terapie farmacologică la țintele actualizate; în cazul femeilor 40-55 de ani, evaluarea standard trebuie completată de screeningul pentru potențiatorii feminini de risc descriși anterior, deoarece ei pot „debloca” intervenții mai ferme în prevenție, deși scorul global inițial ar părea intermediar.

2.6. Ce înseamnă, practic, o evaluare inițială „corectă” la 40-55 de ani?

Anamneză orientată pe antecedentele de sarcină și pe vârsta/condițiile tranziției la menopauză; profil lipidic complet (inclusiv, atunci când este disponibil și justificat clinic, Lp(a)); măsurarea corectă a TA în cabinet cu confirmare prin ABPM sau automonitorizare dacă există suspiciune de variabilitate; evaluare a glicemiei/HbA1c; calcul al riscului pe ghidul ESC 2021; consiliere pentru stil de viață și stabilirea unui plan de urmărire, cu praguri clare pentru trimiterea către investigații suplimentare (ECG, ecocardiografie, teste funcționale) în funcție de simptome și de profilul de risc.

Capitolul 3 – Investigații recomandate la femeia de peste 40 de ani: ce alegem, când le indicăm și cum folosim rezultatele în prevenție și triaj diagnostic?

3.1. Electrocardiograma de repaus (ECG): instrument de bază, util atât în screening orientat pe risc, cât și în evaluarea simptomelor

ECG-ul de repaus rămâne investigația de primă linie pentru orice pacient cu suspiciuni cardiovasculare sau cu factori de risc cumulativi, fiind deosebit de util în documentarea tulburărilor de ritm, a conducerii atrioventriculare și intraventriculare, a unor semne de hipertrofie ventriculară sau de ischemie, precum și ca „valoare de referință” pentru comparații ulterioare; ghidurile asupra evaluării durerii toracice subliniază necesitatea efectuării rapide a ECG la pacienții cu durere toracică sau echivalenți anginoși, în cadrul unei abordări stratificate pe risc, care în practica clinică a femeilor de 40-55 de ani ajută atât la triajul corect al prezentărilor acute, cât și la orientarea ulterioară către testare funcțională sau imagistică, în funcție de probabilitatea pretest de boală coronariană.

3.2. Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (ABPM/Holter TA) și automăsurarea la domiciliu: detectarea hipertensiunii „de halat” și „mascate”

După 40 de ani, prevalența hipertensiunii arteriale crește la femei. Ghidul ESH 2023 recomandă explicit utilizarea ABPM ori de câte ori există neconcordanță între măsurătorile din cabinet și cele de acasă, când se suspectează variabilitate tensionară semnificativă sau când deciziile terapeutice depind de confirmarea diagnosticului, practica ce reduce atât supra-, cât și subtratamentul și permite stabilirea unor ținte realiste în prevenția primară și secundară.

3.3. Holter ECG (monitorizare ritm): de la palpitații „izolate” la documentarea tulburărilor de ritm intermitente

În prezența palpitațiilor, a senzațiilor de „pauză” sau „bătăi neregulate”, a episoadelor de amețeală sau a unei fatigabilități neexplicate corespunzător prin alte cauze, monitorizarea ritmului pe 24-72 de ore (sau mai mult, în funcție de frecvența simptomelor) crește probabilitatea de captare a aritmiilor paroxistice și oferă informații utile pentru stratificarea riscului și pentru decizia de investigații suplimentare; integrarea datelor de Holter în algoritmii de evaluare a durerii toracice și a simptomelor „echivalente anginoase” are utilitate specială la femei, la care descrierile simptomatice pot fi mai variate, iar asocierea dintre disconfort toracic, dispnee și aritmii tranzitorii necesită o interpretare sistematică în raport cu probabilitatea pretest.

3.4. Ecocardiografia transtoracică: evaluarea structurală și funcțională a inimii, indicată de la screening-ul țintit la clarificarea dispneei

Ecocardiografia transtoracică oferă, fără expunere la radiații, o evaluare a geometriei și funcției ventriculare, a funcției diastolice, a statusului valvular și a presiunilor pulmonare estimate, având indicație atât în suspiciunea de insuficiență cardiacă (inclusiv cu fracție de ejecție păstrată, situație frecventă la femeile de vârstă mijlocie), cât și în investigarea suflurilor, a dispneei neexplicate sau a modificărilor ECG; documentele ESC și ghidurile dedicate durerii toracice recomandă utilizarea rațională a ecocardiografiei pentru a confirma sau exclude patologie structurală, iar, în scenarii cu probabilitate intermediară de boală coronariană, rezultatele pot ghida alegerea între testare funcțională suplimentară și imagistică coronariană anatomică.

3.5. Testarea funcțională la efort și imagistica de stres: cum alegem la femeia cu probabilitate pretest scăzută-intermediară?

În evaluarea simptomelor de tip anginos la femei fără modificări ECG de repaus sugestive și fără boală coronariană cunoscută, testarea la efort pe bandă (ECG de efort) poate fi utilizată când capacitatea de efort este adecvată și ECG de repaus permite interpretarea modificărilor de repolarizare, însă ghidul ACC/AHA 2021 subliniază că acuratețea diagnostică a ECG de efort este mai redusă la femei comparativ cu bărbații și recomandă, în probabilitate pretest intermediară, preferința pentru imagistică de stres (eco de stres, SPECT/PET perfuzie) sau pentru angiografia coronariană computer-tomografică (CCTA), alegerea fiind ghidată de disponibilitate, profilul pacientului și întrebarea clinică dominantă.

3.6. CCTA și considerația pentru INOCA (ischemie fără obstrucție coronariană): o nuanță importantă la femei

La femeile cu simptome sugestive, enzime cardiace negative și probabilitate intermediară, CCTA oferă o caracterizare anatomică a arterelor coronare, detectând plăci, stenoză și scorul de calciu coronarian, iar în prezența arterelor fără stenoză semnificativă, persistența simptomatologiei orientează către spectrul INOCA (angină microvasculară sau vasospastică), entități bine conturate în ghidurile ESC pentru sindroamele coronariene cronice, care recomandă investigații funcționale suplimentare (rezervă de flux coronarian, teste de vasoreactivitate) acolo unde disponibilitatea permite și simptomatologia persistă; recunoașterea acestui profil, mai frecvent raportat la femei, previne etichetarea eronată drept „non-cardiac” și permite managementul țintit.

3.7. Analize de laborator orientate pe risc: profil lipidic extins, glicemie/HbA1c și, când este justificat clinic, Lp(a)

Ghidurile de prevenție cardiovasculară ESC 2021 recomandă profil lipidic complet (colesterol total, LDL-C, HDL-C, trigliceride) pentru estimarea riscului și deciziile terapeutice, iar în anumite situații de risc familial sau boală aterosclerotică precoce, măsurarea lipoproteinei(a) poate aduce informații suplimentare; concomitent, evaluarea statusului glucidic (glicemie à jeun și, când este cazul, HbA1c) face parte din protocolul standard de stratificare a riscului, în special în contextul modificărilor cardiometabolice perimenopauzale.

3.8. „Wearables” și datele din dispozitivele personale: utilitate orientativă, confirmare clinică obligatorie

Deși ceasurile și brățările cu funcții de detecție a ritmului pot semnala episoade de frecvență cardiacă neobișnuită sau sugestii de fibrilație atrială, ghidul ACC/AHA privind durerea toracică și documentele de consens atrag atenția că aceste semnale trebuie interpretate în context clinic și confirmate prin ECG de 12 derivații sau monitorizare Holter, deoarece pot exista alarme false sau artefacte; în practică, la femeia de 40-55 de ani, integrarea responsabilă a acestor date poate scurta drumul către diagnosticul unei aritmii, dar nu substituie traseul standard de investigații.

3.9. Cum combinăm logic investigațiile? Algoritm pragmatic pentru femeia 40–55 de ani

Punctul de plecare îl reprezintă estimarea probabilității pretest și a riscului global (factori tradiționali + potențiatori feminini), urmată de ECG de repaus și de măsurarea corectă a tensiunii cu confirmare ABPM/auto-monitorizare când există suspiciuni; la simptome compatibile cu ischemie, farmacologia și investigațiile se aleg în funcție de probabilitate: ECG de efort dacă este interpretabil și există o capacitate de efort adecvată, imagistică de stres sau CCTA dacă probabilitatea este intermediară ori există limitări ale testului de efort, ecocardiografie pentru evaluare structurală ori de câte ori dispneea sau suflurile impun clarificare, Holter ECG când simptomatologia sugerează aritmii paroxistice, iar, la coronare fără leziuni obstructive, menținerea suspiciunii de ischemie direcționează către evaluarea INOCA conform ghidurilor; pe tot parcursul, analizele de laborator completează profilul de risc și ancorează deciziile de prevenție.

Capitolul 4 – Când este indicat să mergi la cardiolog: scenarii clinice, praguri de prezentare și prioritizare conform ghidurilor

4.1. Evaluare preventivă după 40 de ani: cui i se recomandă un consult chiar în lipsa simptomelor?

După 40 de ani, riscul cardiometabolic la femei crește progresiv odată cu tranziția spre menopauză. Ghidurile europene de prevenție cardiovasculară (ESC 2021) indică evaluări periodice ale riscului pe baza factorilor tradiționali (tensiune arterială, lipide, glicemie, fumat, obezitate) și integrarea „potențiatorilor” feminini (menopauză prematură, complicații de sarcină, SOPC) pentru o încadrare corectă.

Merită programat un consult de prevenție dacă te regăsești în oricare dintre situațiile de mai jos:

• ai istoric personal de hipertensiune, dislipidemie, diabet sau boală renală cronică, chiar dacă valorile actuale par „bune”;
• ai avut complicații în sarcină (preeclampsie, hipertensiune/diabet gestațional, naștere prematură, restricție de creștere fetală) ori menopauză prematură; aceste elemente cresc riscul ulterior și trebuie căutate activ în anamneză;
• ai istoric familial de boală cardiovasculară prematură sau valori crescute ale lipoproteinei(a);
• observi creșteri repetate ale tensiunii la automonitorizare sau la smartwatch (chiar cu valori variabile), context în care ghidurile ESH 2023 recomandă confirmarea prin monitorizare ambulatorie (ABPM/Holter TA).

4.2. Prezentare prioritară (în zile-săptămâni): simptome și situații care impun evaluare cardiologică rapidă

Ghidul ACC/AHA pentru evaluarea durerii toracice (2021) arată că, deși durerea toracică rămâne simptomul dominant în sindroamele coronariene, femeile raportează mai frecvent simptome însoțitoare precum dispnee, greață, fatigabilitate, disconfort în mandibulă sau spate.

Solicită evaluare în regim prioritar dacă apare oricare dintre următoarele:

• dispnee de efort apărută recent sau care se agravează, intoleranță la efort, edeme gambiere, ortopnee; pot semnala disfuncție cardiacă și impun ecocardiografie și analize orientate.
• palpitații repetate, prelungite sau însoțite de amețeală/nearșincope; documentarea ritmului prin ECG și Holter crește șansa de diagnostic corect.
• valori tensionale crescute confirmate acasă (ex. ≥140/90 mmHg în mod repetat).
• anomalie nouă pe ECG, profil lipidic sau glicemie/HbA1c care ridică suspiciune de risc înalt conform ESC 2021.

4.3. Urgențe – când suni la 112 înainte de orice alt pas?

Anumite manifestări indică probabilitate mare de eveniment acut și necesită apel la 112 și triaj în serviciul de urgență, nu programare obișnuită:

• durere toracică presantă/arsură, intensă sau persistentă (>5–10 minute), cu iradiere în braț, gât, mandibulă sau spate, însoțită de transpirații, greață sau dispnee – ghidul ACC/AHA recomandă evaluare de urgență, cu ECG rapid și biomarkeri.
• dispnee severă în repaus, cianoză, confuzie sau scăderea oximetriei.
• sincopă (leșin) sau presincopă cu traumatism ori cu palpității susținute – necesită excluderea aritmiilor amenințătoare.
• tensiune arterială marcat crescută (ex. ≥180 mmHg sistolic și/sau ≥110–120 mmHg diastolic) însoțită de simptomatologie neurologică, toracică sau dispnee.
• 4. Cum se decide prioritatea: combinarea simptomelor cu probabilitatea pretest și cu factorii de risc

Capitolul 5 – Conduită și prevenție la femeia de peste 40 de ani: ținte, intervenții validate și precauții (ESC/ESH/AHA/ACC)

5.1. Principii generale: prevenție stratificată pe risc, reevaluată periodic

Prevenția eficientă pornește de la încadrarea riscului global (factori tradiționali + „potențiatori” feminini) și de la stabilirea unor ținte măsurabile pentru tensiune arterială, lipide, greutate, glicemie, cu monitorizare regulată și ajustarea planului în funcție de răspuns. Ghidul european de prevenție (ESC 2021) recomandă o abordare integrată, în care intervențiile asupra stilului de viață se instituie în paralel cu terapia medicamentoasă atunci când riscul sau valorile țintă o impun.

5.2. Tensiunea arterială: măsurare corectă, ABPM/AMT când e nevoie, ținte realiste

Pentru femeile 40-55 de ani, măsurarea corectă (manșetă potrivită, repaus, poziție standard) este esențială, completată de monitorizare ambulatorie (ABPM/Holter TA) sau automonitorizare la domiciliu (AMT) dacă există suspiciune de HTA „de halat” sau „mascată”. Ghidul ESH 2023 recomandă, pentru majoritatea pacienților, scăderea valorilor sub 140/90 mmHg, cu țintă suplimentară <130/80 mmHg dacă este bine tolerată (evitând însă coborârea excesivă a TA sistolice <120 mmHg în ambulator). La >65 ani se urmărește în general 130–139 mmHg sistolic, adaptat comorbidităților.

Intervenții-cheie non-farmacologice pe TA: reducerea aportului de sodiu, control ponderal, activitate fizică regulată, limitarea alcoolului, dietă de tip mediteranean/DASH; acestea potențează efectul medicației și, uneori, pot preveni inițierea precoce a tratamentului. (Detalii dietă/activitate — secțiunea 5.5.)

5.3. Profil lipidic: când și cât de jos urmărim LDL-C; rolul Lp(a)

În prevenție, LDL-colesterolul rămâne ținta principală; documentele ESC 2021/ESC-EAS 2019 stabilesc ținte diferențiate pe risc:

• Risc foarte înalt: LDL-C <55 mg/dL (1,4 mmol/L) și reducere ≥50% față de valoarea inițială;
• Risc înalt: LDL-C <70 mg/dL (1,8 mmol/L) și reducere ≥50%;
• Risc moderat: LDL-C <100 mg/dL (2,6 mmol/L).

Alegerea secvenței terapeutice (statină la doză maxim tolerată → ezetimib → inhibitor PCSK9) se face în funcție de distanța până la țintă și de profilul pacientului. ESC recomandă măsurarea Lp(a) cel puțin o dată în viață pentru re-stratificare, mai ales la istoric familial sau boală aterosclerotică precoce.

Notă: există o actualizare focală 2025 ESC/EAS care rafinează anumite recomandări privind scăderea LDL-C (fără a schimba principiul „cu cât mai jos, cu atât mai bine” la risc înalt/foarte înalt); aceasta confirmă utilizarea timpurie a terapiilor combinate atunci când țintele nu sunt atinse rapid.

5.4. Glicemie și metabolism: depistare și obiective

La femeile în tranziția la menopauză, screeningul pentru tulburări de metabolism glucidic (glicemie à jeun, HbA1c conform ghidurilor de prevenție) se integrează în evaluarea periodică a riscului; țintele se stabilesc individual, concentrându-ne pe prevenirea/întârzierea diabetului și a complicațiilor cardiovasculare prin intervenții de stil de viață și, la nevoie, terapie conform ghidurilor dedicate.

5.5. Stil de viață care funcționează consecvent

Dieta: ghidul ESC 2021 recomandă un model alimentar de tip mediteranean/DASH, predominant vegetal, cu legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, pește, ulei de măsline, nuci/semințe; se limitează sodiul, zaharurile libere, carnea procesată și grăsimile trans, iar alcoolul nu este recomandat pentru prevenție cardiovasculară. Controlul sodiului ajută la scăderea TA; potasiul din dietă (la pacienți fără contraindicații renale) are efect favorabil.

Activitatea fizică: cel puțin 150–300 min/săptămână efort moderat sau 75–150 min/săptămână efort viguros, plus antrenament de forță 2–3 zile/săptămână; se reduce sedentarismul prelungit prin pauze active.

Greutate corporală: scăderea ponderală graduală (5–10%) la pacienții cu exces ponderal/obezitate îmbunătățește TA, profilul lipidic și toleranța la efort; menținerea pe termen lung necesită combinația dietă + mișcare + suport comportamental.

Fumat: renunțare completă, cu suport farmacologic și comportamental conform ghidurilor, nu se recomandă produse cu nicotină ca strategie pe termen lung.

5.6. Terapia de substituție hormonală (MHT): ce spune medicina bazată pe dovezi?

Declarația științifică AHA privind tranziția la menopauză subliniază că MHT nu se utilizează pentru prevenția primară sau secundară a bolii cardiovasculare; la femeile cu risc cardiovascular scăzut, aflate la <10 ani de la menopauză sau <60 de ani, MHT poate fi luată în considerare exclusiv pentru simptome vasomotorii semnificative, după evaluarea atentă a riscului, alegându-se preferențial calea transdermică în anumite contexte pentru a reduce riscul tromboembolic. Decizia rămâne personalizată, cu reevaluare periodică și coordonare între cardiolog și ginecolog.

5.7. Antiagregante/anticoagulare în prevenția primară: când nu indicăm?

În prevenția primară, ghidul ESC 2021 nu recomandă aspirina de rutină datorită balanței risc/beneficiu nefavorabile (hemoragie), cu excepții restrânse la pacienți cu risc cardiovascular foarte înalt și fără risc hemoragic crescut, decizie care se ia individualizat. Anticoagulantele nu au loc în prevenția primară în absența unei indicații specifice (ex. fibrilație atrială).

5.8. INOCA și simptome „non-clasice”: prevenție și conduită

La femeile cu angină, fără stenoză coronariană obstructivă la CCTA/angiografie, spectrul INOCA (disfuncție microvasculară, vasospasm) necesită control riguros al factorilor de risc (TA, LDL-C, glicemie), terapie antianginoasă țintită și, când este disponibil, evaluare funcțională coronariană. Ghidurile recente pentru sindroamele coronariene cronice susțin identificarea și managementul activ al acestui profil, frecvent întâlnit la femei.

Capitolul 6 – Întrebări frecvente (FAQ) și recomandări practice pentru paciente

1) Am 45 de ani și simptome vasomotorii (bufeuri, tulburări de somn); trebuie să vin la cardiolog chiar dacă nu am durere în piept?Da, pentru că tranziția la menopauză se corelează cu modificări ale profilului cardiometabolic (tensiune arterială, lipide, distribuția țesutului adipos) și cu o creștere treptată a riscului cardiovascular; o evaluare preventivă structurat-ghidată în această „fereastră” de vârstă permite cuantificarea riscului, identificarea „potențiatorilor” feminini (de exemplu antecedente obstetricale complicate ori menopauză prematură) și stabilirea unor ținte clare pentru controlul factorilor modificabili.

2) Ce înseamnă, concret, o vizită preventivă la cardiolog după 40 de ani?În practică, înseamnă anamneză orientată pe istoric reproductiv și endocrin, măsurarea corectă a tensiunii arteriale cu confirmare prin monitorizare ambulatorie sau automonitorizare atunci când există neconcordanțe, ECG de repaus ca reper inițial, profil lipidic și evaluarea metabolismului glucidic, urmate de consiliere pe stil de viață și stabilirea pragurilor pentru investigații suplimentare (ecocardiografie, testare funcțională, monitorizare Holter) în funcție de probabilitatea pretest și de tabloul clinic.

3) Dacă am valori tensionale variabile acasă, cum decid dacă am hipertensiune?Ghidul Societății Europene de Hipertensiune recomandă monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (ABPM/Holter TA) sau automăsurarea standardizată la domiciliu pentru a documenta fenomene precum „hipertensiunea de halat” sau „hipertensiunea mascată”, situații frecvente la femeile active, în care decizia terapeutică se bazează pe media valorilor în afara cabinetului și pe contextul de risc global.

4) Palpitațiile repetate, mai ales seara, sunt un motiv suficient de programare?Da, deoarece tulburările de ritm paroxistice pot scăpa la ECG-ul de repaus; documentarea corectă se obține prin monitorizare Holter ECG pe 24–72 de ore (sau perioade extinse când frecvența simptomelor impune), iar integrarea rezultatului în evaluarea simptomelor „anginoase” sau echivalente susține trierea corectă către testare funcțională ori imagistică, conform ghidului multisocietate pentru durerea toracică.

5) Ce rol au smartwatch-urile care „detectează” fibrilația atrială?Dispozitivele purtabile pot oferi semnale utile de orientare, însă nu pot substitui ECG-ul de 12 derivații sau monitorizarea ritmului, motiv pentru care fiecare alertă trebuie confirmată clinic pentru a evita supra- sau subdiagnosticul; algoritmii de decizie pentru durerea toracică și pentru trierea simptomelor cardiace trimit către confirmare cu metode standardizate înainte de inițierea tratamentului.

6) Dacă am colesterolul „mare”, cât de jos trebuie să cobor LDL-C?Țintele pentru LDL-colesterol depind de încadrarea de risc: sub 55 mg/dL la risc foarte înalt, sub 70 mg/dL la risc înalt și sub 100 mg/dL la risc moderat, cu reducere procentuală de cel puțin 50% față de valoarea inițială la categoriile superioare de risc; secvențierea terapeutică (statină la doză maxim tolerată, ezetimib, inhibitori PCSK9) se decide în funcție de distanța până la țintă și de profilul pacientului.

7) Terapia de substituție hormonală (MHT) ajută la prevenția bolii cardiovasculare?Nu este recomandată pentru prevenție cardiovasculară primară sau secundară; MHT se ia în considerare exclusiv pentru simptome vasomotorii semnificative, la femei cu risc cardiovascular scăzut, în primii 10 ani după menopauză sau sub 60 de ani, după evaluare atentă a riscului și cu monitorizare interdisciplinară.

8) Când sun la 112 și când fac o programare în regim prioritar?Suni la 112 pentru durere toracică presantă sau persistentă, dispnee severă, sincopă ori valori tensionale marcate însoțite de simptome; programezi evaluare prioritară în zile–săptămâni pentru dispnee de efort apărută recent, palpitații susținute, anomalii noi pe ECG sau profil lipidic și pentru valori tensionale crescute repetat la domiciliu.