Blog

Ce diferențiază cafeaua de băuturile energizante în ceea ce privește ritmul cardiac, care este rolul dozei și al „cofactorilor” (taurină, guarana, zahăr), și în ce situații are sens monitorizarea Holter

În practica clinică de cabinet, întrebarea „cafea sau energizant?” apare frecvent în contextul palpitațiilor intermitente, al variațiilor de tensiune arterială și al îngrijorării privind aritmiile, iar răspunsul corect cere o clarificare metodică a două aspecte care sunt adesea amalgamate în discursul general: pe de o parte, cofeina ca substanță cu efecte cronotrop–ino­trope și vasculare doză-dependente, pentru care există repere de siguranță la adultul sănătos, iar pe de altă parte produsele comerciale denumite „energy drinks”, ce combină cofeina cu alți compuși bioactivi (de exemplu taurină, guarana, ginseng) și cantități relevante de zaharuri, profil care poate modifica electrofiziologia cardiacă, cu impact documentat asupra intervalului QTc și asupra susceptibilității la evenimente aritmice în anumite circumstanțe.

Evaluarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) susține că, pentru adulții sănătoși, dozele zilnice totale de cofeină de până la aproximativ 400 mg și dozele unice de aproximativ 200 mg nu ridică îngrijorări privind siguranța în condiții obișnuite. Aceste repere, însă, nu se transferă automat băuturilor energizante, în care combinația de ingrediente și modul de consum (rapid, pe nemâncate, la efort, asociat cu alcool) pot modifica răspunsul autonom și electrocardiografic.

În contrast cu datele relativ liniștitoare privind cafeaua obișnuită, studiile observaționale mari și meta-analizele nu au demonstrat o creștere robustă a riscului de aritmii odată cu consumul moderat de cafea, unele analize raportând chiar absența unei asocieri pozitive între cafea și incidența tachiaritmiilor pe termen lung.

În schimb, pentru băuturile energizante, literatura semnalează efecte electrophysiologice cu relevanță clinică, în special prelungirea intervalului QT/QTc într-o manieră doză-dependentă, alături de raportări de aritmii supraventriculare și ventriculare, ischemie miocardică. Observațiile clinice și experimentele controlate converg, astfel, către un mesaj practic nuanțat: cofeina izolată, în doze obișnuite, nu pare să prelungească QTc, pe când anumite energizante pot produce creșteri tranzitorii ale QTc care, în contexte predispozante, cresc probabilitatea de evenimente aritmice.

În fine, dincolo de aritmogeneză, este utilă și perspectiva de sănătate publică asupra băuturilor cu conținut crescut de zahăr, care pot contribui la încărcarea cardiometabolică.

Capitolul 2 – Cofeina și sistemul electric cardiac: mecanisme farmacologice, praguri sigure și profiluri de pacient care necesită prudență (inclusiv când ne gândim la Holter)

2.1. De ce „același miligram” de cofeină poate produce efecte diferite

Cofeina acționează în principal prin antagonism competitiv al receptorilor de adenozină, ceea ce atenuează frâna fiziologică a sistemului nervos central și a nodului sinusal asupra automatismului. La doze mai mari sau asociată cu factori amplificatori (privare de somn, anxietate, deshidratare), intervin mecanisme secundare  care pot accentua percepția palpitațiilor fără a genera neapărat o aritmie documentabilă pe ECG.

2.2. Repere cantitative: câtă cofeină este considerată „în siguranță” la adultul sănătos

Evaluarea EFSA, utilizată pe scară largă în consilierea clinică, indică drept compatibile cu siguranța la adulții negravidici: doze unice până la ~200 mg și aport zilnic total până la ~400 mg; pentru contextul consumului acut, EFSA notează că, la concentrații tipice din băuturile energizante (cofeină ~300-320 mg/L, alături de taurină și d-glucurono-γ-lactonă), o doză unică de 200 mg cofeină nu ridică îngrijorări la adultul sănătos, cu precizarea esențială că aceste concluzii privesc doze și ritmuri de ingestie controlate, nu consum rapid, pe nemâncate, în asociere cu alcool sau efort intens.

2.3. Cafeaua obișnuită și riscul de aritmii: ce spun cohorte mari și analize moderne

Date observaționale contemporane, nu au găsit o asociere dăunătoare între consumul de cafea și incidența tahiaritmiilor.

2.4. De ce „energizantul” nu este echivalent cu cafeaua: efecte electrofiziologice și QTc

În timp ce cofeina izolată nu are dovezi convingătoare că prelungește QTc, băuturile energizante  prin combinația de cofeină cu alți compuși bioactivi (ex. taurină, guarana/ginseng) și cantități relevante de zaharuri sunt asociate cu prelungirea tranzitorie a QTc într-o manieră doză-dependentă.

2.5. Cine trebuie să fie mai atent (și când indicăm evaluare cu Holter)

• Pacienți cu risc de prelungire a intervalului QT: istoric personal/familial de sindrom de QT lung sau tratamente cunoscute pentru prelungirea QT, dezechilibre electrolitice, hipotiroidism netratat; la acești pacienți, energizantele pot amplifica riscul aritmic, iar Holter ECG este justificat dacă apar palpitații, amețeli, presincopă, în special după ingestie.
• Hipertensiune, boală coronariană, insuficiență cardiacă: chiar dacă un espresso în doze moderate se încadrează adesea în toleranță, băuturile energizante pot crește tensiunea și frecvența cardiacă, iar în prezența simptomelor (dispnee, durere toracică, palpitații) se aplică algoritmii de triaj și monitorizare cu ECG de repaus, ABPM/Holter TA și Holter ECG pentru documentarea tulburărilor de ritm.
• Sarcină: recomandările ACOG susțin limitarea la <200 mg cofeină/zi, din prudență față de efectele asupra fătului; nu există indicație pentru energizante în sarcina.
• Adolescenți și tineri: date intervenționale arată efecte acute ale energizantelor asupra parametrilor ECG și tensiunii susțin evitarea consumului mare/rapid; la simptomatologie sugestivă (sincopă, palpitații susținute), se recomandă documentare cu ECG/Holter.
• Polimedicație și suplimente: inventarierea preparatelor cu potențial QT-prolongator (inclusiv anumite antibiotice, antipsihotice, antihistaminice) și a suplimentelor stimulante este obligatory.
• 2.6. Când trecem de la „consiliere pe doze” la documentare obiectivă

La pacienții cu palpitații recurente, amețeli, presincopă sau „pauze” resimțite în proximitatea consumului de stimulente, cu ECG de repaus normal, standardul este monitorizarea ambulatorie a ritmului (Holter 24-72 h).

Capitolul 3 – „De la cană la ECG”: doze, echivalențe utile și scenarii clinice în care consilierea se transformă în documentare obiectivă (ECG/Holter/ABPM)

3.1. Câtă cofeină conțin băuturile uzuale și de ce eticheta nu ajută întotdeauna

Consilierea corectă începe cu o estimare realistă a aportului: o cafea filtru de 240 ml are în medie ≈90–100 mg cofeină, un espresso simplu (≈30 ml) ≈60–70 mg, iar o cutie standard de energizant de 250 ml variază frecvent între ≈75 și peste 100 mg.

3.2. Praguri de siguranță pentru adultul sănătos și cum traducem aceste repere în obiceiuri zilnice

Pentru adulții sănătoși, evaluarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) consideră compatibile cu siguranța doze unice până la ~200 mg și aporturi zilnice totale până la ~400 mg de cofeină.

3.3. Cafea versus energizant: diferențe electrofiziologice cu relevanță clinică

Datele observaționale moderne nu susțin o creștere robustă a riscului de tahiaritmii la consumatorii obișnuiți de cafea, în schimb, studii randomizate controlate asupra băuturilor energizante au arătat prelungirea tranzitorie a intervalului QTc la două ore după ingestia unor volume mari (de ordinul a ~946 ml), efect absent la controlul cofeinizat,

3.4. Scenarii de cabinet – cum decizi între „ajustăm obiceiurile” și monitorizăm ritmul

În absența cardiopatiei cunoscute și cu ECG de repaus normal, palpitațiile care apar ocazional după una-două cești de cafea, fără amețeli sau presincopă, justifică în primă instanță optimizarea consumului și o perioadă scurtă de observație; dacă simptomatologia este recurentă ori se asociază cu amețeli, „pauze” resimțite, dispnee sau dacă apare în proximitatea consumului de energizante, standardul este monitorizarea ambulatorie a ritmului (Holter 24-72h).

3.5. Când merită ABPM/automonitorizare împreună cu evaluarea ritmului

La pacienții care descriu „tensiune săltată” în zilele cu consum stimulant, dureri de cap de după-amiază sau variabilitate tensională marcată, monitorizarea ABPM pe 24 h sau un protocol riguros de automonitorizare completează investigația ritmului, pentru că diferențiază hipertensiunea „de halat alb” de profilul „mascat”.

3.6. Ghid operațional pentru pacienți – „echivalențe” și praguri care previn surprizele

În dialogul medic-pacient, un set scurt de echivalențe ajută la autocorecție: 1 espresso simplu ≈60-70 mg; 1 cană cafea filtru (240 ml) ≈90-100 mg; 1 cutie energizant 250 ml ≈75-100+ mg, însă versiunile „XL” de 473–500 ml pot depăși ușor 150-200 mg și, când sunt consumate rapid, pe nemâncate, eventual cu alcool sau efort, pot produce răspunsuri autonome intense și creșteri tranzitorii ale QTc raportate în studii; pe această bază, recomandarea practică rămâne maxim 200 mg/„ocazie” și sub 400 mg/zi pentru adulții sănătoși, cu evitarea energizantelor în volume mari și cu atenție sporită la interacțiuni medicamentoase care prelungesc QT.

Capitolul 4 – Când e nevoie, concret, de Holter: algoritm de triaj, durata optimă a monitorizării și interpretarea rezultatelor în relație cu jurnalul de consum (cafea/energizant)

4.1. Indicațiile clinice solide pentru monitorizare ambulatorie a ritmului

În evaluarea palpitațiilor, a senzației de „bătăi neregulate”, a pauzelor resimțite, a amețelilor sau a presincopei care apar intermitent, monitorizarea ambulatorie a ECG (AECG/Holter) reprezintă metoda standard pentru documentarea obiectivă a tulburărilor de ritm și corelarea lor temporală cu simptomatologia;

În scenariul „cafea vs. energizant”, decizia clinică se sprijină pe dovada că dozele uzuale de cofeină sunt, la adultul sănătos, compatibile cu siguranța (≈200 mg la o ocazie, ≈400 mg/zi), în timp ce băuturile energizante pot induce efecte electrofiziologice relevante, inclusiv prelungirea tranzitorie a QTc.

4.2. Ce mai adaugi lângă Holter: TA pe 24 h când variabilitatea e suspectă

Dacă pacientul descrie cefalee de după-amiază, tensiune oscilantă sau valori acasă diferite de cele din cabinet, ABPM pe 24 h sau un protocol de automonitorizare se recomandă în paralel cu AECG, deoarece diferențiază hipertensiunea „de halat alb” de profilul „mascat” și cuantifică încărcătura tensionară.

4.3. Ce rezultat cauți și cum îl citești: dincolo de „există sau nu aritmie”

Interpretarea clinică merge dincolo de simpla etichetă „aritmie prezentă/absentă” și se structurează pe câteva axe care influențează conduita:

• Corelare simptom-ritm: un episod de palpitații notat la 15:30 după o cutie mare de energizant, sincron cu o tahicardie supraventriculară paroxistică sau cu salve de extrasistole supraventriculare, are altă semnificație decât o percepție subiectivă fără modificări electrocardiografice; utilitatea jurnalului devine evidentă.
• Povară de extrasistole: un număr redus de extrasistole atriale/ventriculare la un cord structural normal poate justifica consiliere pe stil de viață și monitorizare, în timp ce o povară mare ori simptome invalidante orientează către tratament țintit sau evaluare electrofiziologică.
• Semnale de risc: fibrilație atrială paroxistică, tahicardii susținute, episoade de bradicardie semnificativă sau pauze justifică escaladare (terapie, investigație imagistică, trimitere).

4.4. Când Holterul nu este suficient și ce urmează

Dacă probabilitatea pretest de ischemie este intermediară sau dacă simptomatologia are profil anginos fără explicație aritmică, ghidul ACC/AHA 2021 recomandă testare funcțională cu imagistică sau angiografie coronariană CT (CCTA), în funcție de întrebarea clinică și de disponibilitate; ecocardiografia completează traseul atunci când există dispnee, suflu sau suspiciune de afectare structurală.

4.7. Mesajul practic pentru pacient și medicul de familie

• Evitați energizantele în volume mari sau consumate rapid; cafeaua în doze moderate are un profil de siguranță mai bun, cu repere cantitative EFSA ușor de transpus în viața de zi cu zi.
• Documentați obiectiv: pentru palpitații Holter/AECG corelat cu un jurnal al ingestiei (tip, ml, oră, cofactori) rămâne standardul; adăugați ABPM când variabilitatea tensională ridică suspiciunea de hipertensiune „de halat/mascată”.
• Escaladare ghidată: rezultatele Holterului se interpretează în contextul simptomelor, al riscului și al ecografiei; se urmează algoritmii ACC/AHA pentru decizia între testare funcțională și imagistică anatomică atunci când tabloul clinic o cere.

Capitolul 5 – Întrebări frecvente (FAQ)

1) Care este doza „sigură” de cofeină pentru un adult sănătos și cum o traduc în căni sau doze uzuale?
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară indică, pentru adulții sănătoși, compatibilitatea cu siguranța a dozelor unice de până la ~200 mg cofeină și a unui aport zilnic total de până la ~400 mg, în circumstanțe obișnuite, ceea ce în practică înseamnă distribuirea consumului de-a lungul zilei, evitarea „bolusurilor” rapide pe nemâncate și prudență la asocierile cu alcool sau efort intens; aceste repere sunt formulate pentru cofeina ca substanță și nu echivalează automat băuturile energizante, care includ combinații de compuși bioactivi și zaharuri cu efecte autonome și electrofiziologice distincte.

2) Există dovezi solide că băuturile energizante pot afecta electricitatea inimii altfel decât cafeaua?
Da; spre deosebire de cafeaua consumată moderat, pentru care studiile populaționale nu arată o creștere robustă a riscului de tahiaritmii, băuturile energizante au demonstrat prelungire tranzitorie a intervalului QTc la aproximativ două ore după ingestia unor volume mari (de ordinul a ~946 ml/32 oz), efect absent la o băutură control cu cofeină, ceea ce sugerează că matricea energizantului (cofeină + taurină + alți compuși + zahăr) poate produce un răspuns electrofiziologic distinct, cu relevanță clinică la persoanele cu predispoziții.

3)Consumul moderat de cafea crește riscul de aritmii pe termen lung?
Analize de cohortă de mari dimensiuni, inclusiv studiul UK Biobank cu peste 380.000 de participanți, nu au identificat o asociere dăunătoare între consumul de cafea și incidența tahiaritmiilor.

4) Când are sens monitorizarea Holter și cum decid durata potrivită?
În prezența palpitațiilor recurente, a amețelilor sau a presincopei, mai ales când episoadele apar în proximitatea consumului de stimulente, iar ECG-ul de repaus este normal, standardul este monitorizarea ambulatorie a ritmului (AECG/Holter),; alegerea duratei se face în funcție de frecvența episoadelor – 24 de ore pentru simptome zilnice, 48-72 de ore când apar la câteva zile, respectiv patch-uri extinse de mai multe zile atunci când episoadele sunt rare – și se corelează cu un jurnal precis al ingestiei și simptomelor pentru a crește randamentul diagnostic.

5) Dacă tensiunea „saltă” în zilele cu stimulente sau la final de program, ce rol are ABPM față de măsurarea ocazională în cabinet?

Ghidul Societății Europene de Hipertensiune (ESH 2023) recomandă monitorizarea pe 24 de ore (ABPM) sau protocoale riguroase de automonitorizare atunci când există discordanțe între valorile din cabinet și cele de acasă, suspiciune de hipertensiune „de halat alb” ori „mascată” sau variabilitate diurnă important.

6) Ce înseamnă „prudență maximă” în raport cu energizantele și cine intră în această categorie?
Persoanele cu sindrom de QT lung, cele care iau medicamente cu potențial de prelungire a QT ori au dezechilibre electrolitice, precum și pacienții cu cardiopatie structurală sau factori de risc cumulative.

7) Când un simptom apărut după cafea sau energizant devine „steag roșu” și impune triaj de urgență?
Durerea toracică presantă sau persistentă, dispneea severă, sincopa sau presincopa, necesită apel la 112 și management conform Ghidului ACC/AHA 2021 pentru evaluarea durerii toracice.

Concluzie clinică

Pentru adultul fără cardiopatie cunoscută, cafeaua în doze moderate se aliniază reperelor EFSA privind siguranța și nu este asociată, la nivel populațional, cu o creștere robustă a riscului de tahiaritmii, însă băuturile energizante, în special când sunt consumate rapid și în volume mari, pot prelungi tranzitoriu QTc și pot precipita simptomatologie aritmică în contexte predispozante, astfel încât consilierea trebuie să distingă explicit între cofeina izolată și matricea complexă a energizantului, să inventarieze medicația cu potențial QT-prolongator și să recomande documentare obiectivă a episoadelor prin AECG/Holter, completată de ABPM atunci când profilul tensional este neclar, totul integrat într-un algoritm de triaj conform ghidurilor ACC/AHA și ESH, cu praguri explicite pentru prezentare prioritară sau de urgență.