Un stimulator cardiac (sau pacemaker) este un dispozitiv medical de mici dimensiuni, implantat sub piele, la nivelul toracelui. Rolul lui este să trimită impulsuri electrice către inimă, ajutând-o să bată regulat și eficient atunci când sistemul ei natural de conducere electrică nu funcționează corespunzător.
Dispozitivul este utilizat frecvent în cazuri de bradicardie (ritm cardiac prea lent), aritmii, insuficiență cardiacă sau anumite forme de cardiomiopatie. Pentru mulți pacienți, un stimulator cardiac înseamnă nu doar o viață mai lungă, ci și o calitate a vieții mult îmbunătățită.
Cum funcționează un stimulator cardiac?
Stimulatorul cardiac „citește” activitatea inimii și intervine atunci când detectează o tulburare de ritm. El trimite impulsuri electrice precise, astfel încât inima să își recapete ritmul normal. Practic, dispozitivul preia rolul de conductor atunci când sistemul electric al inimii „se dereglează”.
Există mai multe tipuri de pacemakere, alese de medic în funcție de problema cardiacă:
- Stimulator unicameral – are o singură sondă, plasată în atriul sau ventriculul drept.
- Stimulator bicameral – trimite impulsuri atât în atriul drept, cât și în ventriculul drept, coordonând mai bine contracțiile.
- Stimulator biventricular (terapie de resincronizare cardiacă, uneori cu defibrilator integrat) – folosit mai ales la pacienți cu insuficiență cardiacă, pentru a sincroniza contracțiile celor doi ventriculi și a face inima să pompeze mai eficient.
Cum se implantează un stimulator cardiac?
Procedura este minim invazivă și durează, de regulă, câteva zeci de minute. Pașii esențiali sunt:
- investigații preliminare (examen clinic, radiografie, analize de sânge);
- excluderea oricărui focar infecțios (de exemplu, probleme dentare sau ORL);
- implantarea propriu-zisă: medicul introduce sondele în inimă și le fixează în camerele necesare (atriu/ventriculi), apoi atașează generatorul de impulsuri, plasat de obicei sub piele, la nivelul toracelui.
Intervenția se face cu anestezie locală, sub control imagistic (fluoroscopie), și necesită internare scurtă (24–48 ore).
Ce urmează după implantare?
Recuperarea este rapidă, majoritatea pacienților putând reveni la activitățile lor obișnuite în câteva zile. Există însă câteva reguli importante:
- controale periodice la cardiolog pentru verificarea funcționării dispozitivului (prima vizită după 4–6 săptămâni, apoi la 3–12 luni, în funcție de modelul stimulatorului);
- evitarea unor mișcări ample ale brațului de partea în care a fost implantat dispozitivul în primele săptămâni;
- respectarea indicațiilor medicului privind efortul fizic și interacțiunea cu anumite aparate electrice sau electromagnetice.
Cât timp se poate trăi cu un stimulator cardiac?
Durata de viață a pacienților cu stimulator cardiac depinde de mai mulți factori: vârsta la implantare, tipul de aritmie, starea generală de sănătate și modelul dispozitivului.
Studiile arată că un stimulator cardiac poate crește semnificativ speranța de viață – în unele cazuri de la aproximativ 8 ani la peste 20 de ani. Bateria dispozitivului durează, în medie, între 5 și 15 ani, iar atunci când se epuizează, generatorul poate fi înlocuit printr-o procedură mult mai simplă decât implantul inițial.
Concluzie
Implantarea unui stimulator cardiac este o procedură sigură și eficientă, care salvează vieți și permite pacienților să își continue activitățile de zi cu zi fără restricții majore. Deși nu vindecă afecțiunea de bază, dispozitivul controlează ritmul inimii și previne complicațiile grave.